Mă uitam la maşinile alea, multe din ele prezente şi la noi şi mi-a venit în minte povestea unui prieten din State, care şi-a luat un Subaru STI şi după două amenzi pentru viteză l-a dus înapoi la dealer şi şi-a luat o conservă paşnică (avusese probleme anterioare tot în zona asta şi a zis că e cuminte să evite). Şi mă uitam şi la drumul pe care l-am făcut recent la Cluj.
Serios că nu mă prind de ce ţi-ai lua o maşină sport în România. Motivele e două:
- N-ai unde să îi dai să latre. Am prins de câteva ori peste 200 pe autostrăzile din România, i-am mai dat 180 pe DN1, dar pe porţiuni scurte şi de obicei asigurându-mă foarte intens că nu păţesc ceva. Pe A1 mi-au sărit de câteva ori nişte idioţi în faţă fără să se asigure, deşi drumul era drept şi lung, încât îmi venea să îi bag sub tirul pe care voiau să îi depăşească. Cu Spider-ul am prins 160 şi a trebuit să mă înfig în frână. Pur şi simplu nu ai unde să îi dai. De curbele de pe DN-uri nu mai spun, le ştim cu toţii, o minte luminată a decis să asfaltăm drumurile de căruţă făcute de romani.
Uitaţi-vă pe DN1 pe porţiunea dintre Otopeni şi Băneasa. Pe banda a treia staţionează autocare, TIRuri, Dacii, tot felul de maşini care ar trebui îngropate pe banda 1, dacă Poliţiei Rutiere i-ar păsa şi de altceva în afară de viteză.
Aşadar, când aud de motoare V6 sau V8 îmi vine să zâmbesc. Voi porni primul de la semafor pentru a fi primul care pune frână la celălalt semafor. Mişto. - Şoselele sunt pline de gropi şi denivelări. Şi oricine merge cu peste 100 km/h ştie că o groapă te poate arunca în şanţ. Plus, majoritatea maşinilor de viteză sunt joase. Iei o denivelare şi plângi în pumni că ai răjghinat maşina pe dedesubt sau ai belit spoilerul. Treceţi cu o maşină joasă prin Turda sau prin Mediaş sau chiar prin Cluj, de ce nu, să vedeţi ce frumoasă e viaţa cu asfaltul vălurit.
0 comentarii